cantecul Calului lui Harap Alb

În înaltul cerului,
Văzduhul pământului;
Pe deasupra codrilor,
Peste vârful munţilor,
Prin ceaţa măgurilor,
Spre noianul mărilor,
La crăiasa zânelor,
Minunea minunilor,
Din ostrovul florilor.
Şi zicând aceste, odată şi zboară cu Harap-Alb
În înaltul cerului,
Văzduhul pământului;
şi o ia de-a curmeziş:
De la nouri către soare,
Printre lună şi luceferi,
Stele mândre lucitoare,
şi apoi se lasă lin ca vântul:
În ostrovul florilor,
La crăiasa zânelor,
Minunea minunilor.